poemul meu nu conține nici o cifră,
el începe din rapsodia opus 43
de Rachmaninov,
într-o seară cu note sferice
înscrise câtorva poliedre imperfect
decupate de pe Logica sentimentelor

(nu, nu te idealizez)

poemul meu este supus
principiului lui Heisenberg,
principiului întâi al termodinamicii
și celorlalte principii ale noastre
fără de legi
care să conțină vreo cifră
vreun nume
de-al tău
în intervalul acesta
de atâta anotimp
egal cu atâta distanță
deasupra unei viteze
fulguinde

(din ce în ce mai fulguinde)

poemul meu nu este un poem matematic,
el clasifică date incerte
despre pașii axiomatici
ai unei iubiri algoritmice
în care aplicam teorema lui Fermat
și corolarul cuvintelor tale

(q. e. d)