Soarele mi-a rapus
Intinderea catre cer
Si din aripa neastamparata
Cocorii mi-au baut sangele.
Am vrut sa-mi infig talpile
Adanc in lumina
Insa vibratiile vantului de toamna
M-au nalucit.
Si nu am mai stiut
De eram in cer ori pe pamant.
Stiam totusi ca-ti plangeam
Incolacita pe trunchiu-ti
Si vroiam sa-mi vorbesti printre frunze.
Dar tu erai aproape mort,
Copacul meu de dragoste tarzie,
De iarna.