Amandoi aveam plete drepte,
zdrancaneam aceeasi chitara,o chitara ce ne canta pe noi.

Eram doua fire de iarba imparteam o umbra piezisa.

Zgandaream desertul de apa
sub aceeasi palarie mexicana
si ne priveam in ea pana la tulburare
limpezirea o gasea dimineata in cactusii goi.

Vreo doi trei pictori
amuteau in pensule,
iti duceai degetul la floare, dupa urechea ta amuteam amantrei.

Decojeam copacii de varste
varstele de pene
si cuvintele de cuvinte,
o pieire crestea din iarba pana la gleznele ude.

Doua picaturi de jazz pe noapte nu ma vindeca de mustangi
nici gramofonul din mansarda cu ploaie.


Mai bine
acopera-mi ochii
cu palma ta mare
adu-ti davidsonul
golul striga dupa noi.