deschid paranteza

mi se terminaseră minele de zerocinci
(corul -
i se terminaseră minele de zerocinci,
i se terminaseră minele de zerocinci)

tocmai când vroiam să-ți transcriu pe spate
cele trei subiecte ale examenului la arte plastice,
două lecții de viață mondenă,
și un k de la kilogram
(corul -
k de la kilogram,
k de la kilogram)
undeva, lângă o natură moartă cu fonotecă de aur,
un patefon de producție recentă declamă șansonete și
prognoze meteo contrazise de starea actuală a vocabularului limbii române -
ca de exemplu:
ghilimele,
bugs bunny a murit în urma unei doze letale de morcovi
am închis ghilimelele
(corul -
alas,
alex,
alas)

ha!
purtam întotdeauna între fosele iliace un recipient cu albastru de metil pentru cazuri extreme și cuvinte cheie
îți scriam cu limba "cheie" pe omoplați
(evitam descumpănit cicatricile unei stări prelapsariene)
te gâdilau teribil cele trei liniuțe ale E-ului
una la rădăcina nasului
una la tulpina sânului
una la corola buricului

închid paranteza

erai proiecția mea generoasă de sexualități difuze și fantasme,
construcție artificială de inflexiuni vocale și foneme,
te scriam, te printam, te compuneam din cuvinte nici măcar pronunțate,
ci tastate silențios din buricele anamnezice ale degetelor,
un surogat satisfăcător pentru literatura de cafenea,
vroiam să uit, să uit, să uit impotența disimulată a aparențelor,
să uit să scriu, să citesc, să vorbesc,

să te recompun doar din imagini, din impresii, din păreri,
să le dăm dracu’ de cuvinte,
de confesii, de te iubescuri,
să alunecam tardiv spre periferia albă a tăcerii,
să îți fac cadou un tic nervos,
sa îmi faci cadou o anumită julitură pe genunchi.

buricele degetelor își aminteau
retrospectiv
culoarea ochilor noștri.