Te astept,
Cum astept să înflorească trandafirul
Atâtor ucise priviri
Si vântul s-adie
Frunzărind uitatele noastre iubiri.

Te astept,
Cum astept să răsară luna,
Ce-nvăluie cu ale sale lumini
Imensele noastre amintiri
Pierdute printre atâtea sclipiri.

Te astept,
Lumina visului meu,
La apusul noptilor albastre ;
Revino din nou
În grădina cu fericiri secerate.

Te astept,
La cumpăna dintre viată si moarte
Acolo unde nimic nu răzbate,
Unde visul se schimbă în realitate
În clipele iubirii uitate.



Te astept
Si te caut, cum caut
Surâsul copilului ce plânge mereu
Si umbra de zâmbet ce-a înflorit
Pe asfaltul acestui dor infinit.

Te astept,
Cum astept primăvara
Atâtor trădate amintiri,
Speranta unei unice
Si eterne destăinuiri.

Te astept,
Cum asteaptă un biet călător
Într-o gară pustie si plină de dor,
Să sosească si ultimul tren
Suierând printre linii un vechi refren.


Te astept,
Nemurirea unui vesnic destin
Să dezlegi labirintul visării,
Să-mi spui de mai are rost,
Să sper în nimic sau să cred în tot ce a fost.