Mă ninge uitarea cu așchii și sânge
Cobor dinspre ceruri și urc din adâncuri
Durerea mă trage, mirarea mă ține,
Cobor dinspre ceruri cu așchii în sânge
Și urc din adâncuri cu uitarea din tine.
Mă calcă-n picioare, o ultimă dată.
Și ia-mă departe, departe de mine.

Uitarea ești tu, iar eu sunt memoria
A mea și a ta, a noastră și-a lor,
A tot ce este nins și mort în mlaștina ta.
Acum ura ta mă topește. Mă condamni să fiu ploaie.
Nu voi mai pluti...un singur salt...
Adio, zăpadă dragă, adio soare ucigaș.
Bine te-am găsit pământ, mormântul meu visat.