Fetita fugea cu un idol in brate
rochita prea scurta, genunchii juliti.
Ii auzeam pasii in pietre si-n ziduri.
Alearga, fetito, sa scapi de parinti,
mai repede-alearga!

Fetita fugea cu un idol pe umeri,
urmarita de spaime cu ochii vapai.
Copila, incearca sa lepezi povara
sa fii mai usoara, sa scapi de cei rai...
Da-mi mie statuia!

Fetita fugea cu un idol in suflet.
S-a oprit obosita pe-o cruce de lut.
Au ajuns-o din urma si lanturi i-au pus.
Furase-o minune, si nu a putut
s-o lase din palme.

Acum stapaneste doar linistea-n pietre,
statuia e iarasi la locul stiut.
Simt insa pasii fetitei speriate
ce fuge prin mine, venind din trecut,
sa-mi fure lumina.