esti ori de cate ori te vad
un amestec ideal de indiferenta si tandrete
implinit intr-un ritual absons undeva spre seara.
esti dupa-masa si seara absorbita de tine,
eu nu mai exist , poate decat intr-un colt al rapsodiei romane
fluturand glorios palaria sperietorului de ciori.
esti paraginita spre margini,
jumulita de miscarile masive de pamant de la capul bunei sperante,
intocmesti state de plata pentru paienjenisul de la colturile camerelor
-de ce dracu’ spun camere cand e de fapt doar una?-
si rabufnesti cu saliva pe pereti cand din gresala daram taramul acela efemer
cu badarania mea de prost gust- de parca ar exista alta-
si ma privesti dezgustata de hidosenia mainilor mele
care nu stiu altceva sa faca decat sa te mangaie.
esti intunecata sus, sus, acolo sus spre soare
tu te luminezi doar cand atingi cu talpile, frumusete de talpi,
varfurile rotunjite ale conurilor de brad,
te si inrosesti si inrosesti si camasa si fusta si pielea mea
cand mirosi din plin sentimentul de fraguta ce coboara de la mine din soapte
din penumbre
din umbre
din sarutul fugar si copilaresc ce ti-l dau inainte de masa.
esti ori de cate ori te visez si reusesc sa rotesc asa cum vreau eu,
sa dansez vals cu tine cu picioarele tale pe picioarele mele
cu mainile tale pe mainile mele
cu sanii tai pe sfarcurile mele
cu chipul tau pe masca mea

anemone, anemone, anemone

m-ai batut mar cand am strigat cu vocea de piatra ca eu de fapt nu sunt
ca eu exist doar prin propria ta inchipuire
mi-ai spus sa nu-ti iau visul dintre degete, sa nu-l mananc, el nu e salata verde,
eu nu sunt salata verde,
te-am ascultat ca un bou si-am ramas tintuit
pe vata de zahar a balerinei de portelan
undeva, intr-o vitrina, langa o librarie in care statea chircit
volumul meu de versuri dedicat tie.
esti
nu ori de cate ori ci de fiecare data cand eu nu sunt,
participi solemn la intonarea imnului si apoi scuip seminte prin coltul gurii
imitand hilar copilaria mea, a noastra, a copilului.
esti de fiecare data cand ma privesti in ochi cu buzele,
cand prin zambetul tau vad ceva ce numai eu pot vedea
esti de fiecare data cand iesim in oras
sub stele licarind noi
sub noi licarind stelele
esti de fiecare data esti
fir-ar mama ma-sii sa fie de verb.

anemone, anemone, anemone

esti in parc, pe leagan in somn
pe gleznele mele
murdarind pantalonii cu petale de pink floyd
esti si-n pennsylvania si-n pantomima
mai esti suparata acum pe mine?