Vine, vine primavara...
Dar-ar dracii-n ea de balmajeala salcie
cu pretenti muzical – bucuroase !
Sictir !
Iete de-aia !
N-am eu chef de ghioceii astia
mult laudati,
niste pricajituri semidegerate,
vai steaua lor,
incolori,
cocosati si fara parfum !
Vai, brandusele si toporasii...
Mdeah,
substantivul brandusa imi inspira
o oaie placida, bleaga si cu lana-ncalcita,
rumegand paie putrede si
suferinda de icter.
Iar toporasii...
cum naiba sa botezi o chestie cu pretentii de floare
cu numele uneltei
care distruge padurea ?!
Starpiturilor astora vinete
de la cangrena degeraturii-n care da bulbul
de fiecare data,
le-au mai dat totusi un nume :
ceapa – ciorii !
vesel si pompandu-ti bucurie in vene
pana ce incepi sa pocnesti si tu
ca mugurasii aia gelatinosi,
de ti se-ntorc matele pe dos cand ii vezi...
*
Miracolul renasterii,
proaspata primavara...
Rahat, bajbaiala,
taina facerii expusa ca o curva
pe tarabe de tabla ruginita
spoita cu duco !
Buchetele de zambile ciopartite,
ofilindu-se glorios in cinstea
aducerii noastre aminte,
macar o data pe an,
ca am fi oameni…
Blasfemie,
hidosenie,
porcarie!
*
Mai scutiti-ma de povestile
despre gracilul miraculos
pe care cotidian il calcati in picioare
si dati-mi vara !
Vara aia explodand de nerv, de culoare,
cu sangele gros,
cu padurile intunecate si fosnitoare,
cu vin negru de-acum zece ani,
carnea sfaraind pe gratare
si cu nisip euxin care
sa-mi arda talpile de la picioare !