E iarna. Zbor de fluturi astern un alb covor
Cararile-s ascunse. In suflet e doar dor.
E iarna. Ger in suflet. Si ninge, ninge afara
In suflet amintirile incep sa doara.

În soba arde focul. Si arde vâlvatai.
Asa ma arde dorul. Ma ard chiar ochii tai.
Si trupul meu iubito imi arde in vapai.
Ce ar putea sa-l stinga? Doar lacrima din noi.

Mi te revad in minte pe-a verilor carari
Stapana esti iubito pe cele patru zari
Caci ochii tai din ceruri par a se fi desprins
Frumoasa luna raze in parul tau si-a prins.

Ti-e pielea albii nuferi ce-n soare se rasfata
Si doar sarutul meu e cel ce-i tine-n viata.
Si sanii tai in mugur si-asteapta sarutarea
E focul gurii mele ce le deschide floarea.

Iubito, de ce oare chiar si cand iubesti
Cuvintul ca un caine, musca si ranesti?
Oare de ce iubirea, desi ca marea clocoteste
In clipa cea fatala dispare sau paleste.

E noapte. Sus pe cer stau stele la taifas
De dorul tau iubito sunt trist si fara glas
Si trupul meu e gol astazi de tine
Sunt fagurele stors de miere, de albine.

Cum e sa fii tot singur? Esti un copac in zori
Cand te-a cuprins inghetul si-ti pierzi a tale flori
Si stii ca niciodata floarea ta nu mai revine
Caci floarea ce-a murit, s-a despartit de tine.

Mi-e dor, mi-e dor de tine, mi-e dor si mi-este greu
Caci am lasat in tine zambetul meu si-al tau
Si clocotul iubirii si-a fericirii patimi
Iubito fara tine sunt un ocean de lacrimi.

Si sufletu-i durere, si trista-i asteptarea
Sunt ca padurea ce si-a pierdut suflarea
Sufletul plange lenes ca i-a secat izvorul
Cum poate fi iubirea cand ti-a ramas doar dorul?

Cum poti sa te mai bucuri in noptile senine
Cand noaptea neagra s-a cuibarit in tine?