Frumoasa ca o antica statuie
Cu trupul svelt si forme diafane
Frumoasa ca matroanele romane
Nimic nu-ntrece-n farmecu-i femeia.

In parul ei dorm pietre nestemate
Din gura ei pasari inalta triluri
Si nu-s pe lume nopti si vodeviluri
In care ea sa n-aprinda scanteia.

Si trupul ei cel daltuit de zei ,
Ascunde-n el zeci de capcane.
Barbatii ,lumi au cucerit,
Dar niciodata a femeii taine.

S-au construit biserici,palate uriase,
Constructii care au ajuns la cer
Dar nimeni n-a putut vreodata
Sa faca sa-i vibreze inima ei de piatra.

V-ati construit probabil dulci iluzii
Sau ati crezut cum ca ati fi iubiti
Si v-ati trezit apoi in agonie
Tradati,uitati si parasiti.

E ea femeia care stie
In suflet a-ti trezi extazul
Dar vai de-acela ce-a crezut,
Cand ea isi va schimba macazul.

E ea,femeia care stie , pumnalul a roti
Cu maiestrie. O face rece si cu nonsalanta
Din virful piramidei ,
Te-arunca ca pe-o zdreanta.