Stau in balcon si privesc peste lume,
Sunt rege si stau pe pervazul regal,
Jos forme incordate se duc la o bere
Si vantul inghetat se invarte banal.

Soarele arunca lumina-i cea rece
Ca un neon omniprezent,
El nu intelege cat ma doare
Sa adorm sub al viselor torent.

Ce siluete necioplite imi irita retina?
De ce nu pot sa admir asfaltul?
Ce viu isi destainuie textura
Sapata de a pasilor cumul.

Exista oare in lume vreo vie constiinta
Ce poate sa-mi expice de ce eu mai traiesc?
Nu pot inteleg chemarea ce-n frunte-mi este scrisa
Si un astfel de trai de azi nu mai doresc.