A trecut mult timp
de cand am incetat
sa mai ascult buletine meteo
ce promiteau niscaiva soare
si pe straduta noastra.

Te descaltam de papuci la intrare
si nu intelegeai niciodata
de ce toate scamele
se adunau, incapatanate,
pe coltul dinspre usa al covorului.

Construisem aripi,
nu din ceara, ca ale lui Dedal,
ci de hartie,
asa cum visasem noi sa fie,
si ne-naltam cu ele
numai pana la etajul 10,
ceva mai sus de zmeiele alea obisnuite,
de copii...apoi ti-era frica...

De curand mi-ai citit din ganduri
cu voce tare...in sfarsit...
nu mai vreau sa sterg
praful de pe mobila,
nu mai vreau sa ocolesc vinul cel bun,
ci vreau sa traiesc nebuneste
acest vis.