raze strălucitoare
se unduiesc
pe pătrățele roșu-cărămizii.
priviri de albastre adâncuri
mângaie chipuri crispate
ce-și picură cuvinte pierdute
în albul imaculat
ce se odihnește
pe hotărârea lemnului
galben-maroniu
care, în ciuda rănilor apăsătoare
înfipte
de culoarea sevei instrumentului
inconștient
purtat de degete înghețate
de atâta ignoranță,
stă neclintit.
priviri neobosite,
sâsâit de pași-paznici,
de mâini gata să prindă
neobrăzarea.
fișe pitite sub geanta întunecată
de umbra neștiinței infantile.
brațe de neputință calmă, blândă,
se cuibăresc sub rodul memoriei
încă necopt.

doi văzători zâmbesc...
de pe limanul gândului răzleț.

(12 februarie 2003)