Iau un tren la-ntâmplare ca pe o amendă de viață celor rămași
Să le las moștenire-minunea de la masa de prânz de la Iași
Merg și merg să învăț pe de rost drumul acesta ce mă petrece
Sunt florian ce se ascunde sub fusta poemului din strada Rece

dau note la mersul pe ape și sar mai mereu in inimi străine
mă uit pe furiș pe sub marea ce-o trag tot mereu de un colț
poeții sosesc spre Alma din sud și din vest și din mine
Spre Mag curge vinul lui Veve podgorii ascunse în urmă de glonț

Ai lui Apetroaie de Liviu și Mircea Iosub și Leoveanu Mihai
Coșereanu poeta de Oana, Vasiliu și Stancu și Cahniță pozarul artist
Iată Doamne pomelnic scris în vremuri târzii
WWW poezie de dat acatist

Mă gîndeam să trag la rindea un poem mai înalt decât bradu*
Armonia nu trece de Vameș spre un Soare mai Roșu
Mă gîndeam eu că până la urmă tot Silva și Radu
Tot pe acolo în poeme cântâ altfel cocoșu*

Am visat că am fost pe un câmp pe care cosașu*
Zgârcit mai era la iarbă de aur și semințe-povești
Dragă Doamne mulțam pentru viața de șapte din Iașu*
Pentru prânzul acesta cu oameni frumoși nelumești.