Ciudat, sint gol pe dinauntru,
dar ma simt aproape bine;
mi-a trecut un glonte prin timpla
si mi-a lasat o gaura cit tine.


Si din rana nu mi-a curs singe
ci lava fierbinte,rosie si noapte;
al naibii glont,aproape m-a ucis
nu cu virf de otel, ci cu soapte.


Am lesinat-sigur am lesinat de durere
si sufletul meu aproape-a putrezit;
cind m-am trezit,parca n-am mai fost eu
si-am incetat sa fiu, chiar daca n-am murit.



Un doctor mi-a extras glontul din cap
ori, poate, numai urma facuta de el;
apoi, mi-a astupat gaura cu-n sarut
si mi-a spus sa pastrez virful de otel.


Al dracu' glont, nici acum nu scap de el!