Cu sublimul geniu sa vorbești
Și să-i spui orice dorești
Ca să îl cunoști mai bine,
Cum te știu și eu pe tine.

Poate-atunci o să-nțelegi
De ce-s singuri, dar tot treji,
Nu din ură sau plăcere
Ci a vieții lor durere.

Să gândești la fel ca ei,
N-o să poți nici dacă vrei,
N-o să vrei căci n-o să poți
Și vei spune că-s idioți.