M-am izbit de fereastra
inimii tale
ca o pasăre
însetată de pretutindeni.

Mă priveai cum tremur
căzut la picioarele tale
și apoi în mâinile tale.

"Draga mea, îți spuneam,
îți miros mâinile
a miez de iarnă...
tu știi, eu iarna plec..."

"Așteaptă, spuneai,
mâine, aripi palmele-mi vor fi!
Așteaptă!..."

"Eu iarna plec..."
auzi în urma mea, când din ochii tăi, timid,
se scurge timpul.

{Noiembrie'00}