agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-12 | [This text should be read in romana] | Submited by albu adrian
Un sătean, într-o vreme
prins de-al banilor dor, se porni de cu noapte cu doi boi la obor. Și plecând, zise : - Leano, vezi de vaci, dă la porc, că eu vând iute boii și la prânz mă și-ntorc. Ea în poartă-i răspunse, închizând cu un resteu : - Zi și tu, măi bărbate, dac-o vrea Dumnezeu ! - Ei ! Vorbiși să nu taci. Greu să prinzi un temei. Ce să vrea Dumnezeu ? Că doar boii-s ai mei ! - Sunt ai tăi, ai dreptate, și să-i vinzi n-o fi greu. Dar tu zi, măi bărbate, dac-o vrea Dumnezeu ! - Hai ! Destul ! Am plecat. Și, luând un cocean, țanțoș omul porni : - Hai, Lunei, Hai, Duman ! Iar la târg când văzu că se strâng mușterii, hai să țină la preț. - Cum îi dai ? – Zece mii ! Zece mii ? Ești nătâng ? Îi vorbiră pe șleau. Dar i-a zis unul gras : - Zece mii ? Zece-ți dau, dar așteaptă, că-ntâi vreau să cumpăr nutreț. Și țăranul ținu și mai tare la preț. Se făcu de amiazi ! Toți plecară curând. Mușteriul cel gras să mai vie nici gând. Și abia în amurg i-a șoptit un coțcar : - Boii-s buni, dar bolnavi ... vrei pe ei un miar ? I-a vândut speriat. Iar prin târg, dup-un ceas, îl zării pe coțcar cu clientul cel gras, povestind la un han între alți negustori : - L-am prostit pe țăran, de-l trecură sudori ! „Zece mii ! Zece îți dau !” Îl legarăm la cap. Și i-am dat pe doi boi Un miar, ca pe-un țap. Bietul om, auzind, îi săriră scântei. - Hoții ! Tâlharii ! M-au prădat ! Puneți mâna pe ei ! Se făcu tărăboi. Îl loviră abraș. După toate, plătea Și-un „cinstit adălmaș...” Se trezi către zori într-un șanț cu nămol, fără boi, fără bani și bătut ca un țol ... Și gemând de dureri se porni către sat. Câte-un câine latră la vreu gard depărtat ... Iar când zorii urcau prima zare de foc, Leana-n somn auzi la fereastră : Boc ! Boc ! Ea, din pat : - Cine e ? El, de-afară, cu greu : - Eu, bărbatu-tău Leano, dac-o vrea Dumnezeu !...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy