Dezacord boem
Într-o eră în care fiecare tastă conține o emoție,
Într-un ciclu stătut
Unde pofta de viață vine
consumând Carpați-ul ăla cu filtru mult așteptat!
Când vreau, monitorul are forma abrutizată
A unei femei!
Și fără ecran protector uitătura fixă
de 256 colors la o rezoluție de 1024 on 768
mă ucide.

Seringa îmi zâmbește:
„Avem o venă, o datorie!”
Dar stai, e contaminată cu cerneală!
E arma cu care îmi încarc butoiașul de la stiloului Inoxcrom...

Poemele tale sunt din ce în ce mai bune,
ale mele, tot mai manele!
Oare cine va lua Nobelul?
Poate Omer, poate Cosmin.
LOL, poate niciunul!

Într-o floare există mai multă primăvară
Decât în toată Primăvara asta bolnavă de ploaie!

Cândva îți scriam
„Așteaptă tu că vine..”
iar azi îți zic
„pleacă acum cât mai poți!”
Soarele și-a înfipt unghiile în materia asta efemeră
Picurând-o cu lumină.
Iar în asta, artiștii au văzut Frumusețea!
Că e Dumnezeu,
Că e femeie,
Că e ideal...

Eu
-dar ce contează persoana mea?-
sunt martor al nopții,
atunci când se zămislesc copiii pe furiș,
atunci când vrăjitoarele se duc la râu,
atunci când se țin cenaclurile noii generații,
atunci când eu de la adresa http://www.poezie.ro/index.php/poezie/42102/
îți citesc dedicația

Și-ți răspund!

(25-apr-2003)