mai e o poveste de spus o tin inca sticlind in maneca
materiala si fara greseala atotstapanitoare ca un pumnal
tin inca invelita in foi lipicioase de disimulare
aceasta asteptare ca un camp gravitational
tu
nu

mi-ai spus niciodata nimic despre tine, uneori numai
gratiile tale se faceau transparente cantam la ele
ca la o harpa, prin palmele tale netede ca niste lupe
vedeam spre afara doar spatiul larg dintre stele
ca un burete de negru demachiant

ma repliez elegant
prin filtrul de acuarela si clor al palmelor mele
despic inspre vartejul diurn draperiile grele de castitate
cu lama inca limpede a coastelor tale neconsumate
presez cu irisii rotunzi si luciosi ca niste viniluri
melodios lumina informa, trec ireversibilul prin sablonul
fara prihana al nodurilor in gat
subcuvintele zvacnesc difuzeaza deodata confuze ca niste
soareci in labirintul lung al memoriei si atunci mai e
mai e o poveste de spus cam

atat