Azi am cules liliac pentru acasă
de stâncile înalte pe cetate
m-am cățărat cu fluturii în păr

și palmele-mi ardeau a primăvara
copacilor răniți de-acel blestem
al florilor jertfite – pentru glastră

lumina mă încinse peste frunte
și vântul m-amețea cu sărutări
și linistea-ncepuse să îmi cânte

câte o gâza mă-ntrecea în zbor
pe treptele de piatră rezemat
ca vipera-ncălzindu-mă la soare

jos în copacii drepți de întristare
o veverița doar m-a salutat
ca o iubită – de un vers – pe chat

îngerii mei? Mă asteptau acasă
cu muribunde flori de liliac
în întuneric să răstorn pe masă

glastra rotundă-n semn de înțeles
că sufletu-mi s-a rupt când peste creastă
m-am cățărat cu fluturii în păr

și am pierdut jumate înspre cer
și jumătate numai spre acasă