Am auzit "ceva", dincolo de usa aceea mare,
si - curioasa din fire - am deschis
sa arunc o privire.
Cand orbitele mele s-au umplut
de intunericul ce bantuia pe-acolo...
Stupoare!...tu ma priveai...
Incet, am venit langa tine
si-am vrut sa-ti vorbesc,
dar "ceva" din jur m-a tras de mana.
Am vrut sa intorc clepsidra aceea uitata
dar timpul mi-a injectat teama
sub unghiile - oricum - roase.
Am vrut sa-ti ating mana,
cu care-ti sprijineai ideea,
dar lacrima ta mi-a ars intentia...
Intunericul incepuse sa-mi zgaraie privirea
si picioarele au inceput sa-mi tremure a plecare,
a fuga, a intoarcere, a traire...
Insa gandul tau s-a strecurat intr-al meu
si m-a oprit langa tine mereu...
Dincolo de usa aceea mare stiu ca e lumina
dar eu am ramas si m-am innoptat cu tine....