La amiaz, și-apoi spre seară,
te citeam în cărți de joc
să-ți răspund la intrebarea:
„Dragă, unde am eu loc?”

Nevăzute, ne-ntrecute,
stau culcate mii de ciute
sus la tâmpla ta cea stângă
focul minții să-l cuprindă,
și din alb mărgăritar
zâne-or țese, an de an,
tot mai mici și mai subtile
firul vieții, fir prin mine,
ce te-o leagăna-ntr-o seară
din-tro vară-n altă vară
si din miriștea cu perle
îți vor cerne-un cal tot verde
să te-odihnești pe el
lânga suflet, în inel.