Precum Manole se uita
la zidul
in care-si ingropase
inima
privesc la tine
si nu pot
sa-ti mangai dragostea.
Nu! Nici o alta Ana
nu se va mai naste
desi in fiecare an
e cate-o zi de Paste.
Privesc la tine
ca la o icoana
care plangand, face minuni
si mi-as dori
ca zidul sa dispara
si in lumina
sa ramai tu
Ana...