Te-ai asezat, ca orice om, pe-o banca.
Si il felicitai pe Dumnezeu ca o crease,
Erai nebun dupa un strop de-odihna,
Cand dumneaei in cale-ti se-aratase...


La umbra deasa-a plopului subtire,
Stateai pierdut in ganduri - dormitai,
Cu palaria verde-site alaturi,
Pe fata, cu un zambet fericit - ce rai!


Si te-afundai in scandurile ude,
Priveai cu drag in jur, la turturele,
Iar muncitori, in salopete albe,
Treceau ducand galeti si bidinele.


Te-ai ridicat atunci cu tulburare:
"Dracu' sa-i ia !" desigur, ti-ai soptit,
Dar cam tarziu ti-a dat Domnul ideea -
Pe pantalonii tai abia spalati,
scria deja -
PROASPAT VOPSIT!!!!!!