Mă tulbur odată cu râul
în a cărui matcă mă rostogolesc
subacvatic,
unde smintite mă mână-n aval
vărsându-se în velele spatelui
într-un ritm izvoriu,
nebunatic.
Sunt pește!
Sunt cal de râu!
O ciudățenie fără de cârmă,
sfâșiat din brâu,
înotând orbește.
Îmi sângeră piatra udă
pe genunchi
și pe pulpe,
ea sânge,
eu sânge,
ne roșu prin undă.

Pan
12.05.2003