crezi ca si noi vom muri,
noi care ne-am imbratisat cu atata durere
noi care am strans intre doua perechi de buze
intreaga lume?
ne va ocoli moartea
asa cum ne ocolesc cei ce nu si-au gasit iubirea?
vom fi mai presus decat cei ce urla
decat cele cateva milioane de imbratisari
de sub Albastru?
va ramane ceva
cand visele ridicate de noi din pamant
se vor intoarce acasa?
cine va mai deslusi pe copaci
si pe duioasele cantece ale inserarii
cuvintele din ochii nostri?
cine va mai ghici pe apa
urmele noastre soptite
cand vom fi de mult ratacind
prin seve de arbori
cand soarele, tradatorul,
va lumina si alte spaime decat ale noastre.