Carâmbul prăfuit cu carne râncedă trăiește
prin curți ghimpate de indiferență,
iar dobermanii ghiftuiți cu iz de sânge
siesta-și fac la umbra vorbelor gomoase...
O mână prinsă-n gardul crud
cerșește pâine pentru al său trup...
dar prea târziu,...a săturat o groapă!..

Mi-aduceți ceaiul, viermi bipezi?
Vă îmboldește foamea?Bine!
Ați supt din glie vinul cu patima uitării,
ați rumegat apusuri prin budoare,
ați lâncezit prin paturi de mătase
și-acum vă doare?
Curând veți îngrășa pământul cu trufie,
dar pe mormântul vostru nu va crește bălărie!

Vipușca azi sufocă, prin urmare, conștiințe,
Chipiul creierul înlocuiește,
nuiaua, ca o magică baghetă poruncește,
iar voi muriți ca proștii în mocirlă...
V-am auzit plângându-vă de viață,
v-aud bocind pe întuneric,
deși vorbiți, chiar rumegați sintagme,
sunteți o turmă; ovine împărțite-n tagme!