Pot sa-ti spun ca esti frumoasa?
Ca pe lume n-ai pereche?
Ca privirea ta geloas?
Mi-e un susur în ureche?

Pot sa-ti spun cum ca iubirea
Fara de tine-i vis, si mor?
Cum ca fara a ta prezenta
Soarele mi-i orbitor?

Cum ca mii si mii de stele
Ce în lacul lin se scalda,
Fara tine-s inutile?
Unde-ti e privirea calda?

Unde-mi este demnitatea,
si curajul, si prestigiul?
Unde este libertatea
Al iubirii edificiu?

Unde este fericirea,
Daruits-ti alta data?
Prea departe-i nemurirea!
Prea e viata ca o prad?!

Oare voi putea vreodata
Sa-ti pot defini iubirea?
Oh? tu, floare fermecata-
Îmi porti oare fericirea?

Ma întreb: Poti fi tu oare
Adorata din poveste?
Cosânzeana cea balaie
Care-a fost si nu-mi mai este?

Sa culeg un pumn de stele?
O s-o fac doar pentru tine!
Chiar de esti la fel ca ele,
Cerul vreau sa ti se-nchine.

Sa-ti ofer în dar o floare?
Floarea vine de la sine,
Însa, peste timp ea moare...
N-o s-o rup. Asa-i mai bine!

Eu vreau un pahar cu apa?
Tu,-mi dai unul plin cu lacrimi!
În el dorul ti se-adapa:
De-am gresit, atunci iarta-mi!

Tu-mi ramâi un vis de gheata
Calator în noaptea rece
Lumea asta far' de viata
Nu ma lasa a te-alege.

De ce-ti pun eu tie oare
Întrebari ce s-au tot pus?
Doar esti fiinta pentru care
Pot sa am ceva de spus!