-Sus, în vârf, pe macara
Doarme treaz un leu de nea.
E-n incipiente rânduri, baby baby…
-Hai, măi mami, spune-mi o poezie adevarată!

(mami ar trebui să răspundă, dar se gândește să-i spună o poveste deconstructivistă. și cât de frumos a spus „sus pe macara”. „doarme treaz” e atât de sugestiv…și „leul” nu mai e în Giseh. Vine apoi „baby, baby”, care se leagă logic, absolut logic de ”incipiente”)

-Mami, mami, spune-mi o poveste cu uriași și pitici
-Sst, mai încet, te aud vecinii.
Noi suntem o familie postmodernă.
Istoria a murit.
Uite, o poezie despre tomberoane; un mare poet:

regăsesc putrefacția în floare
cutiile de Cocă miros a ulei rânced
și praful recoltat de aspirator, atât de dulce,
strada mea, o familie de gunoieri
cu calorifere…

-Nu îmi place, e urâtă

(ce copchil retardat, nu vede bijuteria sensurilor
dramatismul realității zilelor noasrte)

Și ești și tu urâtă; nu ești mama mea.
Mă învelești în cuvinte reciclate
De parcă m-ai bate.

Nu orice muscă poate găsi aurul din hoit.

(copilul o să piardă acest pariu. a stârnit furia unei întregi turme
de bizoni de Lascaux
așa-și numea mami nervii.
mami se gândește puțin.
cu un gest joyce-ian își leapădă fiul (fiica)
pe tejgheaua unui bazar de neologisme

-Gata, îl schimb, m-am hotărât.
Am aruncat o groază de bani pe creatură.
E plictisitor
Și vrea numai resturi de cadavre:
Ispirescu, Alecsandri, povești cu uriași și pitici.

(vânzătorul îi restituie cardul din care scade chiria pentru 24 de ore cu T.V.A. inclus)

-Și cu altă ocazie mai poftiți pe la noi
Săptămâna viitoare avem un party salon
Se bea Shakespeare lângă un șemineu
Unde vor arde tomuri de Goethe…
Probabil
Și un Wagner cântat de la coadă la cap…
-Waw, vreau o rezervare.

*
Găsi în buzunarul de la poșetă, pe o hârtie de cinci dolari, un scris lăbărțat de copil:
“Am întâlnit, undeva, in era cenușie, o civilizație
fără simțul ridicolului.
Unde sunt oamenii?”