Ii cazuse o floare de dud
In pletele-i crete, zbarlite,
Prinse pe crestet
Cu doua agrafe micute.
Ei, da, o floare de dud!
Scurta, paroasa si verde
Ca o omida satula,
Adormita la soare.

In lumina amiezii,
Nici o nobila bijuterie
N-ar fi pus
Atata primavara jucausa
In ochii ei de portelan.

Fetita desena fericita
omuleti cuminti
pe asfaltul aleii.
Duzii susurau in vant.