am devenit o valiza la purtator,
port poeziile tuturor,
poezia vietii si a iubirii,
poezia mortii si nemuririi.

am strans in mine multe neajunsuri,
orgolii, plangeri, nemultumiri, refuzuri,
toti arunca in mine cu
versurile iubirii lui Eminescu.

inca ma pot inchide, dar va veni o zi
cand nu voi mai putea primi
pe nimeni in audienta, sa se planga
ca ziua e scurta si noaptea e lunga.

imi soseste sfarsitul fara sa stiu,
dar pana atunci poezia v-o scriu.