Iar zi de zi cu zâmbetul ateu vă scot din saturnalii,
infanți ai visului pedestru, voi, îngeri și canalii;
la fumul „joint”-ului se strâng și muște și amici –
voi sunteți geniali, se spune, noi suntem maeștri-n kitsch...

În club, pe scara în spirală, poeme declamăm –
din Lesbos ne aude Sapho când spiritu-i chemăm;
dar ce folos, adesea domnițele evită scara,
așa că prin terase singuri, mereu ne prinde seara!

Ardezia reflectă pașii făcuți cu îndrăzneală,
butoiul spart închide-ntr-însa maree de cerneală –
întinși pe lespedea-nsetată ne-alegem constelații,
aici începe nemurirea, aici s-au înecat ratații...