obisnuiai sa fii culoarea mea preferata
te asortai perfect la camasa cadrilata, pantofii cu urme in nisip
sau ghetele cu bombeu metalic
perfectiunea ta cromatica imi provoca convulsii subfebrile
tribut al unui anotimp in care veneai staruitoare pana la genunchi
in care imi veneai fara struguri sau coji de piersici
nu face nimic, iubito, am limacsi si sticle de vin, si berechet in pivnita
nu face nimic, iubito, am pivnite si calimari, si camari, si compot
toamna asta ne facem de cap
nu face nimic iubito
sa nu faci nimic iubito

imi remarcai primul fir de par alb, il inmuiam in cerneala simpatica,
il lipeam cu o guma de mestecat roz de litera l a unui poster
lars von trier,
faceam din l un i
un punct roz pe i
cu par alb si sunet de castaniete

radeam,
plangeam (spuneam nu conteaza)
stranutam
tu iti suflai nasul in portofel imi spuneai ca va avea valoare sentimentala candva
atunci ni se va parea hilara
ambivalenta nimfetei cu craniu de maimuta si faringosept pe umeri
iar visele mele se vor transforma in castaniete
(nu stiu sa dansez, am invatat doar sa cad in picoare, pe picioare, la picioare)
ma urmareai fidela pana la exhaustarea deductiilor logice
acolo singur pe un pod de struguri imi luam ezitarile la rindea
ma urmareai fidela pana la exhaustarea deductiilor logice,
imi aduceai halate curate, struguri si piersici
in timpul vizitelor saptamanale
am fi putut vorbi la telefon
dar refuzam sa admit consecutivitatea ireprosabila a cifrelor
preferam sa ma ascund in camera cu pereti de mucava
si cu postere lars von trier in care cineva pusese punctul pe l
(tu erai?)
in camera cu pereti vopsiti in culoarea mea preferata
unde persista un incandescent recital de castaniete
(dormisem 14 ore joia aia)
in camera cu portofel de piele (valoare sentimentala) lipit de dusmeaua unde
imi modelam iubirea in clei de oase
te modelam iubire in clei de oase
ne incleiam in oase de iubire
ma urmareai fidela pana la exhaustarea deductiilor logice
unde te rugam frumos,
joia asta,
sa vii fara struguri.