vino in barca mea
o furtuna rasare
si se-nopteaza

unde vrei tu sa te duci
atat de insingurata
te risipesti

cine te tine de mana
cand toate te imping sub

unde vrei tu sa te duci
marea rece se agita

vino in barca mea
vantul toamnei asteapta
muntii de sare

acum stai in fata farului
cu lacrimi pe obraz
zorii de zi cad intr-o parte
vantul tomnatic matura strazile

acum stai in fata farului
cu lacrimi pe obraz
lumina intamplarii indeparteaza umbrele
timp nemiscat si toamna ce devine

vino in barca mea
omul din mine se simte imbatranit

vino in barca mea
am fost cel mai priceput marinar

acum stai in fata farului
cu lacrimi pe obraz
furi focul din candela
timp nemiscat si toamna ce devine

ei doar vorbesc despre mama ta
doar marea este atat de miloasa
la sfarsit sunt lasat singur
timpul inca nemiscandu-se
si sunt rece