Intr-un tunel fara sfarsit vad o lumina...
Un strop de zare se preface-n pulbere
La ceas uitat de mine...

Dar palpaita speranta devine ca un nod,
Si eu il dezleg odata cu universul ce parca ma asteapa,
Un camp deschis, pe galben si pe negru faurit doar pentru mine
De catre un inconstient confuz.

Sper,cred si visez,lubric tainuit sa vad
Dar galbenul in gri se preface
Si curge plumb din frumuseti,
Si grau-n mucegai se stinge.