Era vremea noastră,
eram doar tu și eu,
doi îngeri dintr-o carte,
iubindu-se mereu...

Dar totu-a fost un joc,
în care m-ai sedus,
gonind în grabă somnul
în care m-am ascuns.

Și pe pereți de peșteri
Noi doi desenam
Cai albi cu aripi moarte,
Cu care evadam...

Era vremea noastră,
Eram noi amândoi,
iar clipa trăia toată
numai pentru noi...

Copii fiind noi iară
să alergăm prin vise,
să regăsim iubirea
pierdută prin narcise...