Căderea deja îmi pare normală
   mă uit în jos,
   mă întreb cât mai e.
Dar zăresc o umbră,
   mă cuprinde-o speranță.
M-agăț de el,
   m-am oprit.
E bine aici,
   îmi place...
   Dar ce!?
Simt cum alunec,
   privirea lui mă împinge...
   în jos!
Din nou cad,
   cu mintea blocată
   pe umbra aceea cu zâmbet frumos.
Și caut o alta,
   mă agăț de ea,
   cu timpul ajung
   să cred că mă vrea.

Căderea devine chinuitoare
Vreau s-ajung jos,
   să uit de ea.
M-agăț cu gândul
   de orice umbră
   crezând că așa
   n-o să mai simt
Dar căderea devine chinuitoare
Vreau s-ajung jos,
   să uit de ea.
Și-atunci îl văd:
   cade cu mine.
M-agăț de el
   și cădem amândoi
Eu îl împing,
   el mă împinge,
   mereu cădem amândoi.
Căderea deja îmi pare normală
   mă uit în jos,
   mă-ntreb cât mai e.