el mă certa cu degetele cu focul
între cărtile prinse în cuie îti spun drept tocmai
am înghitit o doză prea mare de iubire
pâna la tine eheeeiii e vreme lungă străinul
bate câmpii el nu stie nimic nimic…

în tine tu se dezbracă de mine rămâne
lipită o umbră o cos de cuvânt de urmă de pas

căt timp mai e până nu mai e
ascunde-mă îti fac poeme vesele
hârtie albă cerneală se nasc din mine
iartă-mă.