cazneste vechiul arnaut
prin flori ce toamna le brumeaza
sa-si joace-un rol bine stiut
de cei cu soarele-n amiaza

ce-l si barfesc ca-i un nauc
si restul lumii ce-o sa creada
vazand calare-un arnaut
tocit de-atata cavalcada...

si-avand dreptate, in asternut,
l-or duce cand va fi sa cada
pe-acest instrainat tinut
ce schimba-o vaza pe-alta vaza
si arnaut pe-alt arnaut.