eram într-un fel
dependent de tine
te copiam zilnic unii îmi strigau băi xerox
eu nu-i băgam în seamă priveam
la cocoșul de tablă care-și luase
zborul

pe undeva se închegau ape
dar știam că doar o lume este reală
cealaltă e vis
învățasem chiar
să număr în braille cu voce tare
și să calculez impozitul din fulgi
însă cele mai frumoase imagini erau
de la înălțimea ierbii
spre
vârful copacilor

îmi amintesc cum plângeam
cu silabe impare
la mormântul stropit cu găinaț
al poetului necunoscut

după un timp au răsărit
două catrene cu aripioare
și un haiku