Cruce

Am o pată neagră în piept.
Se mișcă haotic, mai mult pe verticală,
cu o viteză colosală.
Sigur sunt vânăt de dinăuntru
de loviturile ei –
Uneori, iubito, își simt și gândurile!

Neîncetat mă soarbe prin tâmple
în burta ei infinită –
Clipei căreia apuc să-i bat
pe tâmpla-mi mâinile în cuie,
ea îi sfâșie picioarele,
apoi și trunchiul, umerii,...
Mi-au ajuns deja până la glezne
tâmplele.

Sunt tot numai cuie
și cioturi de mâini.
- Mai are cineva loc
pentru două cuie?


2 iunie, 2003, Chișinău.