Cel mai fericit a fost Bagabontul cand a primit cadou de ziua lui, masina de citit ganduri. Nu ca ar fi primit vreodata un cadou de ziua lui, asta nu se intampla pentru ca nici tanti Matilda, batrana, nu isi amintea exact. I-a raspuns ca prin martie:
- Cred ca prin martie, baiatul mamei, asta daca mai tin in minte…
- Cum adica sa tii matale in minte, tanti Matilda, intrebase. Cum le tii matale acolo in minte?
Batrana se intorsese la treburi, nu avea timp de palavragit prostii de-ale Bagabontului.
- Cum prostii, tanti Saveta? Noi tinem in cap prostii?
Dar tanti Matilda nu voia sa stie la ora aceea ce tinem sau ce nu tinem in minte, asa ca DoDu nu a avut decat sa se retraga singur in fanar, acolo unde rareori, ce-I drept, mai statea si el pe ganduri. Acolo l-a gasit si Gaga, suspect de linistit pentru un bagabont de care stiau trei sate, intins pe spate. I-a dat tarcoale de cateva ori, nedumerit de linistea bagabontului, de ochii sai inchisi, pironiti in cer. Aproape ca I-a soptit intrebarea:
- Ce faci aici, bagabontule?
- Nu se astepta nici sa ii raspunda, asa ca s –a speriat cand Bagabontul a mormait, trezit parca dintr-o visare lunga si apeoape somnolenta:
- Stau pe ganduri, a raspuns de dupa un perete de tacere si umbre.
Gaga a rumegat o vreme raspunsul, in timp ce s-a asezat si el alaturi, nepoftit de nimeni, cercetand mai intai fanul de ganduri pentru ca nu le vedea sub el.
- Bagabontule, gandurile nu le tii in cap ?
- Ei da, si ?
- Si atunci cum stai pe ele?
Gaga s-a pricopsit cu cateva suturi in fund astfel ca si a pierdut locul bun si cald din fan, de sub felinarele din cer, departe de satul adormit si de arsita zilei.
Cum sa inteleaga Gaga ca a sta pe ganduri e doar un fel de-a spune?

Bagabontul cazuse de tot pe ganduri. Scapand de musafirul nedorit cu doua suturi in fund si-a continuat visarea. Desi nu I se intampla prea des, invatase cum se procedeaza. Dechidea ochii pe dinauntru si visa la masina aceea de citit ganduri, de marimea unui geamantan, cu butoane diferite pentru feluritele persoane ale carei ganduri le-ar fi citit. Stia ca se va apropia ziua in care o va avea si in care nimeni nu il va mai putea minti in fata, fara ca el sa stie, sa il prinda. Ca doar stia el ce gust de struguri acri au minciunile! Se saturase pana in gat de ele, mai voia si altceva, capsuni, cirese, piersici zemoase si parfumate, zmeura. Pe Ana ii era greu sa o minta, dar asta nu il impiedica sa o faca cu o gratie desavarsita. Mai ales ca pe atunci nu avea inca masina de citit ganduri si ori de cate ori incerca sa vada ce se ascunde in capul ei de papusa frumoasa, de portelan, nu vedea decat serpi incolaciti care il ingrozeau, subtiri ca matasea porumbului si sasaitori. Iar din cauza sasaitului serpilor nu era el convins ca ceea ce auzea din gura ei era adevarul gol-golut. Cu toate ca cele doua codite impletite in spic, ce ii faceau doua umbre lungi pe spatele ciocolatiu, nu l-ar fi dus tocmai cu gandul la serpi, ci mai degraba la acele lucruri teribile si interzise care lui ii zbarnaiau prin cap, fara putinta de a le opri. Pentru ca lui Dodu ii cam placeau fetele. Aveau ele ceva al lor care il atragea necontenit, ceva diferit, ce nu semana cu ce simtise cand tiganca l- a facut barbat, era altceva, nu venea atat din pantaloni cat din genunchi.
A incercat de cateva ori sa le pupe . Pe Irina a prins-o in livada intr-o primavara. Dar nu a reusit sa o faca nicicum sa stea pe loc desi a jurat pe verde stop ca ii va arata ceva ce ea nu mai vazuse pana atunci. Reputatia lui de bagabont o speriase pe fata, care fugise cat o tineau picioarele, strigand in gura mare:
- Bagabontul, bagabontul…
Noroc cu Lia, ea se lasase pupata si chiar mai mult. Avea Lia tot ce trebuia. Se uita la ea din orice unghi si zau ca nu ii lipsea nimic. Si nu I-a trebuit masina de citit ganduri ca sa stie ca si Lia voia ce voia el si ca se va lasa . Ba chiar s-a intins singura in iarba, zambind ciudat:
- Ce voiai sa imi arati ?
Dodu s-a mirat de indrazneala fetei care se lasa incet incet pe spate, clipind des din gene si rontaind un fir de iarba intre buzele carnoase, nemuscate si a dat putin inapoi. Ce putea sa-I arate, chiar ? Licuricii? O Stea?
Cu o mana I-a aratat stelele dintre meri si cu cealalta a apucat-o de parul unduios si moale, muscand-o cu furie de gatul prea alb, intr-o smucitura care l-a speriat si pe el prin indrazneala. Lia, in loc sa fuga, a inceput sa se intinda ca o pisica rasfatata, mangaiata, sa scanceasca si sa isi stranga picioarele cu mana Bagabontului cu tot. Uitasera amandoi de licurici si de stele, tremurau. Dorea sa explore cu mainile, cu simturile, cu intunericul din el, sa strige victoria ca un razboinic si apoi sa isi linga prada de sange. Lui Gaga I-a spus ca I-a aratat stelele.
- Care stele? S-a mirat prostul.
- Alea de pe cer, cele din iarba si cometele din fata ochilor mei inchisi, cu coade lungi stralucitoare, pe toate I le-am aratat si de mai multe ori, toata noaptea.
Gaga atarna cu gura cascata de o lume ireala, irezistibila, a povestilor bagabontului.
Bagabontul ranjea satisfacut, astfel ca Gaga credea ca pusese pe picioare vreo afacere de toate paralele in vreun sat vecin, cu vreuna din bandele lui de talhari si bagabonti.
- Si cum sunt stelele din iarba, DoDule?
- Verzi, cum sa fie ? Si cu cozi serpuitoare.
Tot atunci I-a pomenit DoDu de masina de citit ganduri.
- Bagabontule as vrea sa vad si eu stelele din iarba, pot?
Acum ii era mila de Gaga, atat de prost incat nici o fata nu se va uita vreodata le el, nu il va lasa sa puna mana acolo unde pusese el si l-a fript pana in adancul creierilor si mai departe. Si nimeni nu l-ar fi putut privi atat de lung si pierdut cum il privisera pe el unele. Numai Ana nu corespundea nici unei categorii inca. Si era cumva stinghera asa, deoparte, fara sa o vada laolalta cu Lia sau Irina sau Dora. De Ana se temea si de aceea nu incercase decat rareori, vreo prostie si asta se intamplase numai cand isi iesise din fire cu adevarat. Ei nu ii citise gandurile niciodata, nu stia daca il minte sau nu, daca glumeste sau vorbeste serios. Mintea I se incetosa teribil cand era vorba de ea, ba chiar incepeau sa ii tremure genunchii, nervos.

S-a trezit vorbind cu voce tare.
-Gaga, de data asta se va supune ca o caprioara, am masina de citit ganduri, Gaga. Voi stii exact ce gandeste si cand sa actionez. Se apropie sarbatoarea graului…

Fetele din sat se pregateau de sarbatoare, teseau, cuseau ii sau setrangeau ciorchine la sosea, seara si susoteau nesfarsit lucruri de ale feteleor, pana cand mamele cu voci ascutite, dar protectoare le imprastiau de la poarta ca pe niste hulubi. Mai treceau pe la sosea si flacai flierand, cantand, chiuind, salutanadu-le voios, care stiau, dupa cum erau petrecuti cu privirea de codanele de la porti, cine va veni la hora si cine nu, pe cine vor juca si pe cine nu..
Bagabontul stia ca se apropia momentul. A gasit chiar si o camasa cusuta in lada de zestre a Matildei, de borangic, cu gatul decheiat si o pereche d epantalni negauriti in fund pe care si I-a tras mandru pe el dupa ce s-a intors de la scalda vesel, fluierand. Avea pipetul de cocos si stia de la Lia ca fetelor le place sa il priveasca.

Era acolo in vale adunat tot satul. Fete, flacai, batrani, gospoda ri in toata puterea cuvantul mandria Cetatii, copilandri harjonindu-se printre picioarele mamelor si bineinteles lautarii: scripcarul, cobzarul si Nae acordeonistul. Pe ulite inca mai curgeau grupuri grupuri cu obrajii imbujorati si batice colorate sau palarii, gata de hora. Ana privea hora dintr-o parte, linistita ca o floare de lamaita, fragila si parfumata. DoDu s-a prefacut ca nu o observa si s-a incins in hora intre gemenele Tincai, Mara si Eugenia, cu alunite in acelasi loc, ca si cum nu il interesau sanii care tresaltau sub iile transparente, descheiate, asudand, privind drept inainte, in realitate simtind fiacre miscare a bratelor lor goale, a sangelui.
Ana se multumea cu spectacolul, nu prea stia sa joace, era un spectacol pestrit, mai ceva ca la targ, se simtea putin in afara, nu stia exact ce sa faca, dar nu o stanjenea privitul pentru ca nu era singura acolo, in mijlocul privitorilor. Si apoi incepuse sa devina curioasa. Horele se invarteau ametitor, se rupeau in doua, in patru, re reuneau in vartejuri teribile, fustele se desfaceau in aer ca niste maci uriasi sau ca niste nuferi, se ridica praful de pe ulita si broboane de roua sclipeau pe fruntile incinse, vesele, pierdute in placerea de a juca…
Bagabontul a smuls-o din locul in care privea si a dus-o drept in mijlocul horei , acolo unde se mai formasera alte perechi. II fixase ochii mari si umezi cu sagetile lui de carbune aprins.
- Ma asteptai, nu ?
Ana nu rosise, nu aplecase capul,ba ai fi putut chiar crede ca nu ii pasa. Insa era tarziu, Dodu avea acum masina de citit ganduri , butona de zor si stia. Dintr-odata stia. Il asteptase din curiozitate daca nu din altceva.
A raspuns linistita:
- Nu te asteptam.
Bagabontul a continuat mandru si stapan pe el, invartind-o ametitor in cercuri concentrice, picatura de apa si lacul si cercurile…
- Minti cu nerusinare. Ti-a crescut nasul .
- Daca am mintit va trebui sa imi inghit minciuna inapoi, a adaugat ea.
- DoDu a apucat-o mai bine de mijloc, aproape ii alunecase din brate, conducand-o. Ana vedea cerul prea albastru, graul nesfasit, auriu, stralucitor. Nu il privea pe DoDu in ochi pentru ca ii simtea inima navalnica, batandu-I cu putere si I se facea frica.
- Ce gust are minciuna ta ? Mi-o dai mie inapoi?
- De cireasa amara, a raspuns Ana.
- De struguri acri ?
- Sau asa de buzele mele?
S-a si repezit spre buzele Anei cu pofta, cu forta, apasandu-le, strangandu-le, aspirandu-le cateva momente si numai dupa ce a simtit gustul acrisor al sangelui invadandu-I cerul gurii, ca o agurida, iar fata a falfait scurt din brate si din trup, numai atunci le-a dat drumul.
Ana ametise, a inchis ochii, a deschis ferestrele, fusese plecata pe campuri de maci, prin paduri, alergase, se transformase in ciuta, apoi in vanator, intr-o femeie frumoasa, venise inapoi.
Pentru asta a trebuit sa se fereasca de vagabond?
Sarbatoarea graului se termina.
Pentru asta trebuit sa se fereasca de Vagabond?
Dintr-odata ii paru rau. Si se intrista, strangandu-si penele inauntru, una cate una, facandu-se mica, lasand Vagabondul sa o joace, sa chiuie cat vrea, sa isi azvarle palaria la cer, sa o prinda.
Apoi izbucni in ras.