Un sunet ce lin patrunde
in fiecare fibra a sufletului meu
trezind din amorteala fortata
ceea ce odata era dincolo de efemer -
era existenta.
Un sunet atat de fin
coborat dintr-un inalt de cer
cand pleoapele iti cad peste el.
Un sunet din fosnete de frunze
arse de soarele care lumineaza departarea
inocentei ucise.
Oare a imbatranit si el?
Un sunet ce vorbeste
cu toate cuvintele niciodata spuse,
Dar stiute atat de bine
de ochii ce s-au inchis peste viata.
Un sunet a ramas.
Acum e gol si tace,
aurzindu-ma cu indiferenta pe care mi-o da
cand ma ascund de copilarie
cu ochi ce sunt inca umezi
si asteapta sunetul tau
ca pacatosii chemarea ingerilor.