Mi se pare ca te cunosc de mult
Poate am fost împreuna
într-o viata anterioara
Poate am fost despartiti dintr-un motiv sau altul si
acum ne-am regasit
Pentru ca - trezindu-ma dimineata si respirând adânc -
sa deschid fereastra si sa te vad venind
Alergi spre mine râzând fericit ca existam
Iubite, doar noi pe acest pamânt
Ne plimbam pe o nava eterna
Vedem tot ce e frumos în lume
pâna întunericul cuprinde totul
Iar noi - retrasi la lumina obscura -
facem dragoste…o dragoste nebuna
M-ai lasat sa astept neîncetat
sa te întorci la mine
dar tu, Iubite, te-ai pierdut în iubire
si m-ai uitat…
Am urcat în trenul vietii - te-am reîntâlnit
Am revazut trecutul pe monitor -
lumea noastra virtuala
în care tu ma cautai
Simteai ca sunt aici si te îndreptai spre mine
deodata cu destinul care nu m-a vrut decât
amintire
La rascruce
o lacrima mi se prelinge încet pe obraz
Copilul meu alege exact locul meu
unde - pe vremuri - tu m-ai lasat sa astept
Scotocesti prin amintiri mergând pe drum agale
Ma privesti în zare exact în locul în care m-ai parasit
Ne îmbratisam si strabatem asa - stând pe loc - o
vesnicie :
puterea de-a începe iar…