cantec cu mirosuri, ( POEM PREA REAL)



spune regizorul de pe scaunul lui ravnit:
vreau sa apara mirosul pielii ei,
si priveste stors de dorinta spre eroina principala
care dupa dusul in cada cu parfumuri
repeta a mia oara
zambetul teribil, care iese perfect
dar uita replica, fiind prea filosofala

nu se poate maestre, ranjeste operatorul sef,
terminat si el de vise erotice cu aceeasi eroina,
pe care o miroase cu jind din umbra,
in camera ar intra mai intai duhoarea maselelor stricate
ale operatorului adjunct, care e mult mai aproape

ce ar fi sa miroase cinematograful?
se gandeste cu talc producatorul, auzind acest dialog
intre cei doi creveti,
cata putoare ar fi , ba e un noroc ca nu se filmeaza mirosul,
cine ar suporta ?

si nesubjugat fiind de eroina
isi aminteste cum a intrat dupa ea la toaleta
si se gandise, din cauza mirosului,
ca nici platit nu ar dori, sa fie a lui.

-cantec cu miros, nu se poate, e mai bine
sa ramana mirosul ascuns,
iubirea e doar capabila sa treaca cu vederea
mirosul, uneori neplacut, al celuilalt-

lasa maestre, spune producatorul, poate generatia urmatoare
va inventa aparate de filmat mirosuri,
si vor mai fi si atunci fete cu pielea perfecta,
si cu atata dulce mireasma,
bucura-te acum singur de mirosul perfect
al frumoasei