Am cules o țigară
Din ramuri lăsate la uscat
Pe măsuța ce-mi poartă
Cuib de amintiri despre tine
Și-am găsit că trebuie să scap
De-al tău chip
Și de-ale mele chibrituri.
Am ars colțișoare memorii,
Crescând mărăcinile-n loc
Și-am desfăcut esența uitării,
Parfumând pe alocuri
Pașii rămași de la tine.
De-acum, noi doi
Vom sta de-o parte și de alta
A pământului,
Tu pe o stâncă
Eu mai abrupt.