Exilata intre pamant si cer
cu o aripa infipta in apus de iubiri
si alta in rasarit de speranta,
plutesc indecis
intre ieri si candva.
Ma agat de-un copac,
cu aripile macinate de nostalgia timpului
si ma descompun incet
in visuri de copil.
Ma pierd pana pe ale timpului carari
si renasc undeva intre
ochii tai si ai mei
ca o amintire tarzie.
Si zborul meu se frange
de al tau dor,
eternitate......