Tu
erai câteodată
la o singură lungime de braț
te ascundeai după o linie de cretă
și strigai în somn: prinde-mă!
Eu
te adulmecam
precum o amintire de umbră
născută anume din neînceputul ierbii
care avea să se culce sub talpa-ți
Tu
erai născută
în zodia unui surâs anume
sortit neprivirilor mele rătăcitoare
sub soarele cărărilor lipsite de nume
Eu
te visam
doar atât cât ceasurile cu apă
să nu uite pentru încă o noapte
tictacul unei inimi sătule de mine
Tu
erai altădată
un nume impropriu, avocalic
o singură literă tatuată pe glezna-mi
amăgită de pietrele unui țărm iluzoriu
Eu
te voi desena
mereu pe coama amurgului
din memoria de scurtă durată
a străinului așteptând mut
la capătul cuvintelor
visate
scrise
născute
din infinitul dăltuit pe buze-mi
Tu.